marți, 16 octombrie 2012

                                     Iașul-evocare sentimentală
        
        
                 Marți, 15 octombrie, ora 18,00 am am fost la o expoziție de tablouri semnată de Dan Hatmanu.'' Era firesc, ca Iașul să fie redat în imagini de către un ieșean care l-a cunoscut din copilărie, care l-a iubit și căruia i-a rămas credincios '' a mărturisit Dan Hatmanu la vernisajul expoziției ''Iașul- evocare sentimentală'' , organizată în pasajul subteran de la Hala Centrală.
       Parcurgând încăperea în care s-a desfășurat expoziția Iașul- evocare sentimentală, mi-a dat senzația unei călătorii prin vârstele orașului, de-a lungul vechilor străduțe cu casele înclinate care au o viață ascunsă, printre cutezătoarele monumente ale epocilor de odinioară, edificii emblematice ale cetății;Sf.Sava, Sf.Nicolae Domnesc, Golia și Trei Ierarhi, Mitropolia, Universitatea Al. Ioan Cuza, Teatrul Național ''V. Alecsandri'' martori ai unui trecut istoric și cultural al acestui important centru de iradiere a spiritualității românești. 
         Suita de lucrări mi-a dezvăluit compoziții picturale îndrăznețe, a căror construcție armonioasă, într-o gamă de tonuri de roșuri, griuri, albastruri circumscrise unui univers de forme sintetizate, cu un puternic dinamism și o transparență sugestivă. Lucrările surprind orașul într-o diversitate de aspecte, în variate momente ale zilei, într-o lumină puternică, a miezului de zi, când volumele sunt mai pregnante, iar culorile vin să modeleze forme arhitecturale.
         M-a impresionat în mod deosebit tehnica pictorului și viziunea sa artistică asupra Iașului de altădată. L-am cunoscut personal pe Dan Hatmanu , moment pe care îl așteptam de foarte mult timp, deoarece am citit cartea sa intitulată Autoportret, ceea ce a alimentat dorința mea de a-l vedea.




      

duminică, 14 octombrie 2012

Văduva veselă-opinii personale

           Joi, 31 mai 2012, ora 18,30 am vizionat la Casa de Cultură a Studenților opereta ''Văduva veselă'' de Franz Lehar. M-au impresionat în mod deosebit decorul care a captat atenția publicului încă de la tragerea cortinei, iar orchestra condusă de Gabriel Bebeșelea a susținut spectacolul într-un mod inedit.
          Este minunat să privești de undeva dintr-o lojă, munca atâtor oameni care au coroborat ideile și sentimentele pentru ca în final, să reiasă un spectacol plin de viață. Activitatea lor trebuie apreciată cu întreaga ființă a fiecăruia dintre noi, alimentându-i astfel pentru o nouă experiență.
          Vă recomand cu sinceritate să vizionați această operetă care vă va marca și va contribui la îmbogățirea culturii generale, a simțului artistic în genere. Așadar, vizionare plăcută !!!
                                                                 VĂDUVA VESELĂ


                La numai un an de la premiera ei mondială,opereta Văduva veselă a fost reprezentată la București de către celebra Companie lirică ''C.Grigoriu'',rolul locotenentului Danillo fiind susținut cu mare talent și prestanță,de renumitul Leonard. S-a reluat mai târziu, cu același mare succes, la Teatrul Alhambra, condus de N.Vlădoiu, iar în anul 1957 a fost jucată într-o premieră la Teatrul de Stat de Operetă din București, cu o distribuție străluciă, avându-l în frunte pe Ion Dacian, ca interpret al lui Danillo și regizor al spectacolului. În distribuție mai pot fi remarcați: Silli Popescu, Lili Dușescu, Nicolae Țăranu, Maria Wauvrina, Nae Roman, George Groner. Opera Văduva veselă se reprezintă și astăzi de majoritatea teatrelor muzicale din România, mereu cu același remarcabil succes.
                      SUBIECTUL
       Zetta are misiunea de a împiedica cu orice chip ca averea frumoasei Hanna Glawari să ia drumul străinătății, lucru ce s-ar întâmpla în cazul în care văduva s-ar căsători cu altcineva decât cu un cetățean pontevedrin.
       Locotenenul Danillo Danilovici este cel ce va trebui să o cucerescă pe Hanna și să o ia de nevastă. Cândva, tânărul ofițer o iubea pe Hanna; acum el refuză să se căsătorească cu aceea care, nesocotindu-i dragostea, s-a măritat cu un bătrân bogat ce a murit la câteva zile după nuntă, lasându-i moștenire întrega avere.

        Danillo însă o iubește pe Hanna cu aceeași intensitate. Un concurs de împrejurări face ca Hanna, la o serată organizată în casa ei, să-și anunțe logodna cu Rosillon. Îndurerat și furios, Danillo pleacă să petreacă din nou la ''Maxim''. După un timp Hanna primește din nou invitați, de data aceasta recepția are loc într-un salon  amenajat astfel încât pare o copie a cabaretului''Maxim''. Ea anunță că și-a pierdut averea, astfel că Danillo, auzind acest lucru, îi destăinuie dragostea lui. A fost doar un șiretelnic al văduvei, pentru că averea va intra în posesia viitorului ei soț, a lui Danillo deci, iar ea va fi de acum încolo nu numai veselă, ci și fericită.